În 1966 prof. I. Cucurezeanu a scris o carte - Laseri. În 1978, Vladimir Doicaru și Claudiu Niculescu au scris Laseri cu semiconductori (ed. Tehnică). În același an, Dan Apostol a scris Laserii la Editura Științifică. În 1979, un colectiv de fizicieni în frunte cu prof. I.M. Popescu a scris Aplicații ale laserilor. Tot atunci a apărut la Editura militară cartea Laseri. Aplicații a lui Marius Opran. În 1981, prof. Savii a scos și el o carte la Editura Facla - Laseri. Chiar și Editura Academiei publică în 1982 cartea lui Dumitraș, Laseri cu gaz. Și persistă această Editură în greșeală și, în 1986, publică cartea prof. Velculescu și V. Drăgănescu - Prelucrări termice cu laseri. În 1987, Virgil Vasiliu, un membru al echipei lui Agârbiceanu, publică Laseri cu Heliu-Neon și aplicațiile lor. Chiar și sesiunile din anii 1990 poartă un titlu nefiresc - Realizări şi perspective în domeniul laserilor. Ce să mai vorbim de Ion I. Agârbiceanu, considerat inventatorul laserului românesc, care publică un articol Contribuţii la studiul laserilor cu gaz.
Și acum fac eu întrebarea: Ce să facem cu această întreagă pleiadă de specialiști care au inventat și studiat laserii? Să-i punem să studieze iar, poate descoperă și laserele? Poate răspunde un filolog :). Dacă este autorul DEX-ului, este și mai bine.
PS: Ăștia de la Institutul pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației, or fi știind că nu știu unde lucrează?
Limba Engleză
(622)
Limba Franceză
(71)
Limba Germană
(134)
Limba Spaniolă
(43)
Limba Italiană
(307)
Diverse
(75)
Limba Română
(1,347)
