Ai o întrebare despre o limba străină pe care o studiezi sau despre limba română?

Întreabă şi vei afla!

dictionare online

Cat de repede uiti o limba pe care o stiai, daca nu mai vorbesti?

+2 voturi
întrebarea de Anca în categoria Diverse

2 răspunsuri

+2 voturi

Eu cred că depinde foarte mult de cât de bine știai limba respectivă și de cât de mult ai folosit-o înainte de a o ”abandona”. Totuși, nu cred că o limbă străină este ca mersul pe bicicletă... nu poți spune că odata învățată ți-o vei aminti și peste 50 de ani chiar dacă nu o mai practici. Eu cred că mai degrabă este precum cântatul la un instrument muzical, trebuie să exersezi zi de zi pentru a-ți menține tehnica și fluența. Profesorul meu de pian îmi spunea: ”Dacă nu cânți o zi, îți vei da seama tu, dacă nu cânți două, își vor da seama și ceilalți”. Este aproape la fel și cu limbile străine, mai mult ca sigur nu e nevoie să vorbești zilnic, dar dacă trec luni (și în anumite cazuri, ani) în care nu mai ai practici limba respectivă, efectele se vor vedea cu siguranță. Bineînțeles, nu vei porni de la zero dacă vei dori să-ți redobândești fluiditatea de altădată. Pot fi suficiente câteva zile sau câteva luni, depinde de cât timp a trecut și de capacitatea ta de a-ți reintra în ”formă” (factori importanți fiind vârsta, timpul pe care ești dispus să-l dedici și cât de liberă îți este mintea de alte probleme). 

Totodată, dacă înveți o limbă similară cu cea pe care o știi deja, vei avea o perioadă confuză în care este esențial să separi mental cele două limbi, altfel riscând să o pierzi pe cea căreia îi acorzi mai puțină atenție. Un exemplu personal: prima limbă străină pe care am  început să o învăț de la o vârstă fragedă (7 ani) a fost spaniola, ulterior am făcut școala în Italia și cu toate că cele două limbi nu sunt identice (cum mulți cred), există multe afinități ce te pot induce în eroare. Începusem să uit spaniola și nu mai aveam fluența pe care o avusesem înainte să învăț italiana. Ulterior, am reluat studiul spaniolei, delimitând bine granița dintre acesta și italiană. Nu a fost tocmai ușor, însă efortul a meritat, reușind să-mi recapăt fluența și în spaniolă (cu toate că, admit, uneori tind să spaniolizez cuvinte italiene, ca de exemplu suferință, în italiană este sofferenza, în spaniolă sufrimiento, și nu de puține ori îmi vine să spun soferencia).

Concluzia: nu abandona niciodată o limbă străină, e imposibil să nu găsești un pic de timp pentru a o menține ”activă”. 

răspunsul de Roberto Erudit (7,352 puncte)
0 voturi
Memoria are si capacitatea de a uita.

Am cunoscut un român care a părăsit România la 18 ani. A locuit într-o regiune unde era singurul român. După foarte mulţi ani a înîlnit un alt român şi amândoi doreau să vorbească româneşte, dar terminau conversaţia în limba ţării de origine.

Am cunoscut copii de români care au părăsit ţara la vârste diferite. Ei vorbesc aparent perfect româneşte, dar nu sunt în stare să înţeleagă o carte, o poezie sau unele cântece, în special populare, în limba română.
răspunsul de eu Expert (500 puncte)
...