imoral:IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu moral. – Din fr. immoral.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink
IMORÁL ~ă (~i, ~e) Care este în contradicție cu principiile moralei; lipsit de integritate morală; contrar moralei; nemoral. /<fr. immoral
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
IMORÁL, -Ă adj. Contrar principiilor morale. [Cf. fr. immoral, it. immorale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
IMORÁL, -Ă adj. contrar principiilor morale; care nu are nici un principiu moral. (< fr. immoral)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
IMORÁL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale și imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
Imoral ≠ moral, necorupt
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
imorál adj. m. moral
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
*imorál, -ă adj. (in-, ne, și moral; fr. immoral). Corupt, depravat, stricat, lipsit de morală: persoană, vĭață imorală. Adv. Fără morală: a trăi imoral. V. amoral.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
amoral:AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității, indiferent față de morală. – Din fr. amoral.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink
AMORÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de amoralitate; propriu amoralității. Purtare ~ă. /<fr. amoral
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
AMORÁL, -Ă adj. Care nu are noțiunea moralității, refractar față de normele morale. [Cf. fr. amoral, it. amorale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
AMORÁL, -Ă adj. care nu are noțiunea de moralitate. (< fr. amoral)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității. – Fr. amoral.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink
Amoral ≠ moral
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
amorál adj. → moral
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
*amorál, -ă adj. (din i-moral, cu pref. a 6. E un cuv. ibrid [!] și de prisos). Indiferent în chestiunĭ de moralitate, imoral. Adv. În mod amoral.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink